Chipuri şterse, pe străzi, apar,
Cu priviri de gheaţă, tristeţe presar
Şi fiori reci ce nu mai dispar,
De la nostalgii ei tresar.
Vântul suflă fără milă,
Mii de chipuri despică
Şi-mi aduce stropi de ploaie pe sticlă,
Aerul nu vrea să-l distingă.
Sunete mute, pe asfaltul rece, s-adun,
Moarte frunze, în aer, se-nvârt,
Difuze culori, pe cer, apun,
Lumina intră în mormânt.
E toamnă.
