Petalele uscate pe podea s-aşează,
În lacrimi reci se scaldă
Şi a timpului trecere-arată,
Dar dispar. Şi reapar.
Secundele trec prea încet,
Durerea mi-o ascut în piept
Şi lacrimile curg necontenit,
Nu se pot domoli.
Iar pereţii mult prea simpli,
Îmi spun că n-am luptat îndeajuns,
Că am pierdut,
Că nimic nu mai poate fi îndreptat.
