Cioburi sparte de sticlă
Să calc pe ele, mi-e frică.
Teama, oricât de mică,
Îmi produce silă.
Obscuritate străpunsă de vise,
Oh, câte nesfârşite clipe,
În care-ai văzut în mine
Un vis pierdut...
Ţi-aduci aminte?
Umbre distruse pe asfalt
Pe hârtie le-ai vindecat
Şi într-un vis le-ai corelat.
Ce păcat că nu e real!
Raze dulci pe pielea ta
Se înfig acolo, undeva.
Sacadat te-au făcut să respiri cândva.
Rădăcinile s-au dus...chinul a dispărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu