marți, 19 iulie 2011

După apus

Raze calde ale soarelui de vară
Îţi mângâie chipul, îl învie,
Îţi străpung pielea, n-o să te doară,
Florile şi păsările-ţi par străine.

Pe o câmpie adormită alergăm,
De trista soartă vrem să scăpăm.
Oh, destin nemilos ce nu ne lasă să visăm,
În adâncul infern te scufundăm!


Albe stele ale boltei întunecate,
În a florilor de tei parfum plutesc,
În ai tăi ochi căprui rămân secate,
Uşor, uşor, al meu suflet cuceresc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu