Zeci de sunete, venite din nicăieri,
Dispar încet, încet, ca florile de tei
Odată cu venirea ta, parcă a fost ieri,
Când vântul sufla în clopoţei.
Ale tale săruturi, într-o grădină de trandafiri,
Într-o reverie de culori, pielea-mi admiri.
Ochii tăi alungă ale noastre neîmpliniri.
Ne pierdem în ale infinitului nemărginiri.
Întinşi pe iarbă, adorm în braţele tale,
Să rămânem veşnic împreună vom găsi o cale,
Să distrugem acele infernale şi ireale
Coşmaruri ce le desfaci în petale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu