Stelele din cerul senin cad,
Valurile mării uşor scad,
Vorbind în atmosferă,
Pământul nu mai e o sferă.
Fulgi de stele stau sparte pe asfalt,
Duse de vânt într-un tablou înflorat,
Uşor plutesc în părul ei.
Acum apar florile de tei.
Într-un peisaj mut,
În clar de lună sunt,
Între albastre flori se plimbă,
Focul nu vor să îl stingă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu