Dulcea agonie a iubirii
Pe al meu suflet îl arde,
Este predestinată nemuririi.
Inima nu-ţi moare.
Cât de drăguţ poţi fi
Când mă strângi puternic la piept,
Astfel de momente sunt mii.
Trăim un vis nedrept.
Şi ale ale tale buze reci
Pielea-mă ating,
Îmi produc suspinări seci,
Focul mi-l sting.
Şi ador serile cînd te văd sub al meu balcon,
Aşteptând să te-ntîmpin, să te-mbrăţişez.
Toate aceste amintiri mă umplu de dor,
sentimentele nu le pot ţine sub control.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu