Totul n-are nicio importanţă

Cum ai putea înţelege,
Că soarele nu poate atinge stelele,
Că cerul niciodata n-a sclipit,
Că iubirea pentru tine a murit?
Oare cum ai putea întelege?

Oricât m-aş zbate în această lume
Tu continui să mă duci pe ale disperării culme.
Oricât aş încerca să scap din ale morţii gheare,
Tu mă tragi înapoi, vrei să vezi cum fiinţa iubită moare.

Ale tale dulci cuvinte mă îngrozesc,
Iubirea şi încrederea în tine, se ofilesc
Ca un trandafir în bătaia vîntului, fără apă,
Se transformă în nisip, mai ai nevoie de vreo dovadă?

Toate aceste lucruri le privesc ca pe un tot,
Ca pe amintiti ce coşmaruri să fie nu mai vor.
Dar nu contează, nu au rezonanţă,
Căci totul n-are nicio importanţă.